DIALOGÁ vb. I. intr. (Rar) A vorbi, a conversa cu cineva. ♦ A face să vorbească între ele personajele unei piese de teatru. [< fr. dialoguer, cf. gr. dialogein – a discuta unul cu altul]. verbdialoga
DIALOGÁ vb. intr. 1. a vorbi, a conversa cu cineva. 2. a face să vorbească între ele personajele unei piese de teatru; a dialogiza (I). (< fr. dialoguer) verbdialoga
dialogá (a ~) (di-a-) vb., ind. prez. 3 dialogheáză verbdialoga
DIALOGÁ, dialoghez, vb. I. Intranz. A întreține o conversație, a vorbi cu cineva. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialoguer. verbdialoga
DIALOGÁ, dialoghez, vb. I. Intranz. (Rar) A întreține o conversație cu cineva. Și printre-a serii lăcrămare de ametiste și opale... dialoghează Theocrit. MACEDONSKI, O. I 64. – Pronunțat: di-a-. verbdialoga
* dialoghéz, a -á v. tr. (d. dialog; fr. -loguer). Pun în formă de dialog. verbdialoghez
dialoga verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)dialoga | dialogare | dialogat | dialogând | singular | plural | ||
dialogând | dialogați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | dialoghez | (să)dialoghez | dialogam | dialogai | dialogasem | |
a II-a (tu) | dialoghezi | (să)dialoghezi | dialogai | dialogași | dialogaseși | ||
a III-a (el, ea) | dialoghează | (să)dialogai | dialoga | dialogă | dialogase | ||
plural | I (noi) | dialogăm | (să)dialogăm | dialogam | dialogarăm | dialogaserăm | |
a II-a (voi) | dialogați | (să)dialogați | dialogați | dialogarăți | dialogaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | dialoghează | (să)dialogheze | dialogau | dialogară | dialogaseră |