dezmiriștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmiriștésc, imperf. 3 sg. dezmirișteá; conj. prez. 3 să dezmirișteáscă verb tranzitivdezmiriști
DEZMIRIȘTÍ, dezmiriștesc, vb. IV. Tranz. A ara stratul superficial de la suprafața pământului, după recoltare. – Pref. dez- + miriște. verb tranzitivdezmiriști
DEZMIRIȘTÍ, dezmiriștesc, vb. IV. Tranz. (Folosit mai ales absolut) A executa lucrarea de dezmiriștire. Cele o sută de hectare din fața satului... trebuiau dezmiriștite cît mai devreme. CAMILAR, TEM. 237. verb tranzitivdezmiriști
dezmiriști | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)dezmiriști | dezmiriștire | dezmiriștit | dezmiriștind | singular | plural | ||
dezmiriștind | dezmiriștiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | dezmiriștesc | (să)dezmiriștesc | dezmirișteam | dezmiriștii | dezmiriștisem | |
a II-a (tu) | dezmiriștești | (să)dezmiriștești | dezmirișteai | dezmiriștiși | dezmiriștiseși | ||
a III-a (el, ea) | dezmiriștește | (să)dezmirișteai | dezmiriștea | dezmiriști | dezmiriștise | ||
plural | I (noi) | dezmiriștim | (să)dezmiriștim | dezmirișteam | dezmiriștirăm | dezmiriștiserăm | |
a II-a (voi) | dezmiriștiți | (să)dezmiriștiți | dezmirișteați | dezmiriștirăți | dezmiriștiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | dezmiriștesc | (să)dezmiriștească | dezmirișteau | dezmiriștiră | dezmiriștiseră |