dezlocuire definitie

credit rapid online ifn

*dezlocuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezlocuiésc, imperf. 3 sg. dezlocuiá; conj. prez. 3 să dezlocuiáscă verb tranzitivdezlocui

DEZLOCUÍ, pers. 3 dezlocuiesc, vb. IV. Tranz. (Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul său din fluidul în care a fost introdus; a disloca. – Pref. dez- + [în]locui. verb tranzitivdezlocui

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidezlocuire

dezlocuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dezlocuire dezlocuirea
plural dezlocuiri dezlocuirile
genitiv-dativ singular dezlocuiri dezlocuirii
plural dezlocuiri dezlocuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z