* 2) dezgúst și -éz, a -á v. tr. (d. a degusta, după fr. dégoûter). Produc dezgust, fac să peardă gustu, pofta, simpatia: purtarea luĭ l-a dezgustat. V. refl. Nu-mĭ maĭ place: m’am dezgustat de carne. verb tranzitivdezgust
DEZGUSTÁ vb. I. tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă gustul, pofta de ceva, a (se) scârbi. [P.i. dezgúst. / < des- + gusta, după fr. dégoûter]. verb tranzitivdezgusta
DEZGUSTÁ vb. tr., refl. a-și pierde, a face să-și piardă gustul, pofta (pentru ceva), a (se) scârbi. (după fr. dégoûter) verb tranzitivdezgusta
dezgustá (a ~) (a scârbi) vb., ind. prez. 3 dezgústă; conj. prez. 3 să dezgúste verb tranzitivdezgusta
desgustà v. 1. a produce desgust, a însufla greață; 2. a prinde, a simți desgust. verb tranzitivdesgustà
DEZGUSTÁ, dezgúst, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde gustul, dorința pentru ceva. ♦ Tranz. A provoca, a inspira cuiva dezgust, scârbă, aversiune. – Pref. dez- + gusta (după fr. dégoûter). verb tranzitivdezgusta
DEZGUSTÁ, dezgúst, vb. I. Tranz. A face pe cineva să-și piardă gustul (sau plăcerea, pofta, dorința) pentru ceva. L-am dezgustat de logodnă. ALECSANDRI, T. I 212. ♦ A trezi, a provoca, a inspira (cuiva) dezgust, greață, scîrbă, aversiune. O plictisesc ceaiurile, o dezgustă vizitele. C. PETRESCU, C. V. 261. verb tranzitivdezgusta
dezgusta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)dezgusta | dezgustare | dezgustat | dezgustând | singular | plural | ||
dezgustând | dezgustați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | dezgust | (să)dezgust | dezgustam | dezgustai | dezgustasem | |
a II-a (tu) | dezguști | (să)dezguști | dezgustai | dezgustași | dezgustaseși | ||
a III-a (el, ea) | dezgustă | (să)dezgustai | dezgusta | dezgustă | dezgustase | ||
plural | I (noi) | dezgustăm | (să)dezgustăm | dezgustam | dezgustarăm | dezgustaserăm | |
a II-a (voi) | dezgustați | (să)dezgustați | dezgustați | dezgustarăți | dezgustaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | dezgustă | (să)dezguste | dezgustau | dezgustară | dezgustaseră |