DEZEUROPENIZÁ vb. refl., tr. a(-și) pierde, a face (o țară, un popor) să-și piardă caracterul european. (< dez- + europeniza) verb tranzitivdezeuropeniza
dezeuropeniza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)dezeuropeniza | dezeuropenizare | dezeuropenizat | dezeuropenizând | singular | plural | ||
dezeuropenizând | dezeuropenizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | dezeuropenizez | (să)dezeuropenizez | dezeuropenizam | dezeuropenizai | dezeuropenizasem | |
a II-a (tu) | dezeuropenizezi | (să)dezeuropenizezi | dezeuropenizai | dezeuropenizași | dezeuropenizaseși | ||
a III-a (el, ea) | dezeuropenizează | (să)dezeuropenizai | dezeuropeniza | dezeuropeniză | dezeuropenizase | ||
plural | I (noi) | dezeuropenizăm | (să)dezeuropenizăm | dezeuropenizam | dezeuropenizarăm | dezeuropenizaserăm | |
a II-a (voi) | dezeuropenizați | (să)dezeuropenizați | dezeuropenizați | dezeuropenizarăți | dezeuropenizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | dezeuropenizează | (să)dezeuropenizeze | dezeuropenizau | dezeuropenizară | dezeuropenizaseră |