DEZECHIPÁ vb. I. tr. A lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). ♦ refl. A-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. [Cf. fr. déséquiper]. verb tranzitivdezechipa
DEZECHIPÁ vb. I. tr. a lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). II. refl. a-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. (< fr. déséquiper) verb tranzitivdezechipa
!dezechipá (a ~) (de-ze-/dez-e-) vb., ind. prez. 3 dezechipeáză verb tranzitivdezechipa
DEZECHIPÁ, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. ♦ Refl. A-și scoate echipamentul; p. gener. a se dezbrăca. – Pref. dez- + echipa. Cf. fr. d é s é q u i p e r. verb tranzitivdezechipa
DEZECHIPÁ, dezechipez, vb. I. Tranz. A lua echipamentul unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau al unei trupe; a lua echipamentul unui vas de război. ♦ Refl. (Subiectul este o persoană) A-și scoate echipamentul. verb tranzitivdezechipa
dezechipa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)dezechipa | dezechipare | dezechipat | dezechipând | singular | plural | ||
dezechipând | dezechipați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | dezechipez | (să)dezechipez | dezechipam | dezechipai | dezechipasem | |
a II-a (tu) | dezechipezi | (să)dezechipezi | dezechipai | dezechipași | dezechipaseși | ||
a III-a (el, ea) | dezechipează | (să)dezechipai | dezechipa | dezechipă | dezechipase | ||
plural | I (noi) | dezechipăm | (să)dezechipăm | dezechipam | dezechiparăm | dezechipaserăm | |
a II-a (voi) | dezechipați | (să)dezechipați | dezechipați | dezechiparăți | dezechipaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | dezechipează | (să)dezechipeze | dezechipau | dezechipară | dezechipaseră |