DEZBENZINÁ vb. I. tr. A degazolina. [Et. incertă]. verb tranzitivdezbenzina
DEZBENZINÁ vb. tr. a degazolina. (< dez- + benzină) verb tranzitivdezbenzina
dezbenzina verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)dezbenzina | dezbenzinare | dezbenzinat | dezbenzinând | singular | plural | ||
dezbenzinând | dezbenzinați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | dezbenzinez | (să)dezbenzinez | dezbenzinam | dezbenzinai | dezbenzinasem | |
a II-a (tu) | dezbenzinezi | (să)dezbenzinezi | dezbenzinai | dezbenzinași | dezbenzinaseși | ||
a III-a (el, ea) | dezbenzinează | (să)dezbenzinai | dezbenzina | dezbenzină | dezbenzinase | ||
plural | I (noi) | dezbenzinăm | (să)dezbenzinăm | dezbenzinam | dezbenzinarăm | dezbenzinaserăm | |
a II-a (voi) | dezbenzinați | (să)dezbenzinați | dezbenzinați | dezbenzinarăți | dezbenzinaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | dezbenzinează | (să)dezbenzineze | dezbenzinau | dezbenzinară | dezbenzinaseră |