DEZAVANTÁJ s.n. Cauză, condiție a inferiorității cuiva sau a ceva; prejudiciu, inconvenient. [Var. dezavantagiu s.n. / < fr. désavantage]. substantiv neutrudezavantaj
DEZAVANTÁJ vb. tr. a pune în inferioritate; a lipsi pe cineva de un avantaj; a prejudicia. (< fr. désavantager) substantiv neutrudezavantaj
* dezavantáj n., pl. e (fr. désavantage). Lipsă de avantaj, pagubă, prejudiciŭ: afacerea s’a întors în dezavantaju luĭ. substantiv neutrudezavantaj
!dezavantáj (de-za-/dez-a-) s. n., pl. dezavantáje substantiv neutrudezavantaj
dezavantaj n. neajuns, cauză de inferioritate, prejudițiu. substantiv neutrudezavantaj
DEZAVANTÁJ, dezavantaje, s. n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate; inconvenient. ♦ Prejudiciu, pagubă. – Din fr. désavantage. substantiv neutrudezavantaj
DEZAVANTÁJ, dezavantaje, s. n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă; aspect sau condiție care creează o situație de inferioritate; inconvenient. Pompa de injecție era o piesă care prezenta o serie întreagă de dezavantaje: era prea grea, prea complicată. MIHALE, O. 252. substantiv neutrudezavantaj
dezavantaj substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | dezavantaj | dezavantajul |
plural | dezavantaje | dezavantajele | |
genitiv-dativ | singular | dezavantaj | dezavantajului |
plural | dezavantaje | dezavantajelor |