devălmáș m. (îld. de-a vălmaș, d. valma). Coproprietar. – În vest și dăv-. adjectivdevălmaș
DEVĂLMÁȘ, devălmași, s. m. Persoană care stăpânea în devălmășie cu altele o suprafață de teren; p. ext. părtaș la o afacere. ◊ (Adjectival) Țăran devălmaș. – De-a valma + suf. -aș. adjectivdevălmaș
DEVĂLMÁȘ, devălmași, s. m. (Învechit) Persoană care stăpînea sau arenda împreună cu alții o moșie, o proprietate; p. ext. persoană care făcea o afacere împreună cu alții. « Prea cuviosul nostru stăpîn și devălmaș » îi mărturisește că « învoiala noastră merge strună ». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 5/5. adjectivdevălmaș
devălmaș | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | devălmaș | devălmașul | devălmașă | devălmașa |
plural | devălmași | devălmașii | devălmașe | devălmașele | |
genitiv-dativ | singular | devălmaș | devălmașului | devălmașe | devălmașei |
plural | devălmași | devălmașilor | devălmașe | devălmașelor |