DEVITAMINIZÁ vb. tr. a face să-și piardă vitaminele. (după fr. dévitaminer) verb tranzitivdevitaminiza
DEVITAMINIZÁ, devitaminizez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde vitaminele. – Din fr. dévitaminiser. verb tranzitivdevitaminiza
devitaminiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)devitaminiza | devitaminizare | devitaminizat | devitaminizând | singular | plural | ||
devitaminizând | devitaminizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | devitaminizez | (să)devitaminizez | devitaminizam | devitaminizai | devitaminizasem | |
a II-a (tu) | devitaminizezi | (să)devitaminizezi | devitaminizai | devitaminizași | devitaminizaseși | ||
a III-a (el, ea) | devitaminizează | (să)devitaminizai | devitaminiza | devitaminiză | devitaminizase | ||
plural | I (noi) | devitaminizăm | (să)devitaminizăm | devitaminizam | devitaminizarăm | devitaminizaserăm | |
a II-a (voi) | devitaminizați | (să)devitaminizați | devitaminizați | devitaminizarăți | devitaminizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | devitaminizează | (să)devitaminizeze | devitaminizau | devitaminizară | devitaminizaseră |