detașament definitie

DETAȘAMÉNT s.n. 1. Grup de militari, de luptători înarmați (separați momentan de unitatea lor) căruia i se încredințează o anumită misiune. 2. Unitate; echipă, grup. [< fr. détachement]. substantiv neutru detașament

DETAȘAMÉNT s. n. 1. grup de militari, de luptători înarmați căruia i se încredințează o anumită misiune. 2. unitate; echipă, grup. ◊ grupare temporară formată dintr-un număr variabil de nave. (< fr. détachement) substantiv neutru detașament

DETAȘAMÉNT, detașamente, s. n. 1. Grup de soldați sau de luptători înarmați, luat dintr-o unitate mai mare și însărcinat cu îndeplinirea unei misiuni cu un oarecare caracter de independență. Detașament de luptă. Detașament de partizani. ▭ Arcadie Gaidar, în cartea sa « Școala », ne redă cîteva episoade din viața unui detașament revoluționar munci­toresc, în luptă cu gărzile albe contrarevoluționare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/5. În războiul din 1768-1774, ca și în războaiele precedente duse de Rusia împotriva Turciei, detașamente de voluntari romîni au participat la operațiile militare alături de armata rusă. IST. R.P.R. 256. Mici deta­șamente vor ocupa Arsenalul, hala de grîu, Palatul invalizilor. CAMIL PETRESCU, T. II 371. ◊ Fig. Alături de marea Uniune Sovietică, bastionul de nădejde al păcii, țările de democrație populară formează detașamente înain­tate ale frontului mondial al păcii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2525. ◊ Detașamentul de avangardă (al clasei muncitoare) = partidul marxist-leninist. V. avangardă. 2. Echipă, grup. Detașamentele de pionieri ajută la ctdesul cerealelor. substantiv neutru detașament

*detașamént n., pl. e (fr. détachement). Trupă de soldațĭ despărțită dintr’alta maĩ mare. substantiv neutru detașament

detașamént s. n., pl. detașaménte substantiv neutru detașament

detașament n. trupă de soldați separați dintr’un corp principal pentru a împlini o misiune specială. substantiv neutru detașament

DETAȘAMÉNT, detașamente, s. n. 1. Grup de subunități sau de unități militare reunite temporar sub o comandă unică pentru a îndeplini o misiune cu caracter independent. 2. Echipă, grup. – Din fr. détachement. substantiv neutru detașament

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului detașament

detașament   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular detașament detașamentul
plural detașamente detașamentele
genitiv-dativ singular detașament detașamentului
plural detașamente detașamentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z