despăducheá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. despăduchéz, 3 despăducheáză, 1 pl. despăduchém; conj. prez. 3 să despăduchéze; ger. despăduchínd verb tranzitivdespăduchea
DESPĂDUCHEÁ, despăduchez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) curăța de păduchi. – Pref. des- + păduche. verb tranzitivdespăduchea
DESPĂDUCHEÁ, despăduchez, vb. I. Tranz. A curăța de păduchi (prin mijloace sanitare). V. deparazita. verb tranzitivdespăduchea
despăduchea | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)despăduchea | despăduchere | despăducheat | despăduchind | singular | plural | ||
despăduchind | despăducheați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | despăduchez | (să)despăduchez | despăducheam | despăducheai | despăducheasem | |
a II-a (tu) | despăduchezi | (să)despăduchezi | despăducheai | despăducheași | despăducheaseși | ||
a III-a (el, ea) | despăduchează | (să)despăducheai | despăduchea | despăduche | despăduchease | ||
plural | I (noi) | despăduchem | (să)despăduchem | despăducheam | despăduchearăm | despăducheaserăm | |
a II-a (voi) | despăducheați | (să)despăducheați | despăducheați | despăduchearăți | despăducheaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | despăduchează | (să)despăducheze | despăducheau | despăducheară | despăducheaseră |