deshăma definitie

credit rapid online ifn

deshám, a -hămá v. tr. Scot din ham, ĭaŭ hamurile. verb tranzitivdesham

deshămá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deshám, 2 sg. deshámi, 3 deshámă; conj. prez. 3 să desháme verb tranzitivdeshăma

credit rapid online ifn

deshămà v. a scoate caii din hamuri. verb tranzitivdeshămà

DESHĂMÁ, deshám, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. – Pref. des- + [în]hăma. verb tranzitivdeshăma

DESHĂMÁ, deshám, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la căruță. Am deshămat, cu badea Dumitru, calul. SADOVEANU, P. S. 49. Au fost deshămați caii de la o trăsură, al cărei birjar turc adormise pe capră. BART, E. 205. Caii de poștă nu merg decît deshămați pînă în valea Petricicăi. NEGRUZZI, S. I 308. ◊ Absol. Mai mă învîrtesc pe lîngă căruță, desham, dau la cai niște ovăz. PREDA, Î. 92. verb tranzitivdeshăma

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluideshăma

deshăma   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)deshăma deshămare deshămat deshămând singular plural
deshămând deshămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desham (să)desham deshămam deshămai deshămasem
a II-a (tu) deshami (să)deshami deshămai deshămași deshămaseși
a III-a (el, ea) desha (să)deshămai deshăma deshămă deshămase
plural I (noi) deshămăm (să)deshămăm deshămam deshămarăm deshămaserăm
a II-a (voi) deshămați (să)deshămați deshămați deshămarăți deshămaserăți
a III-a (ei, ele) desha (să)deshame deshămau deshăma deshămaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z