desfrunzi, desfrunzesc v. t. (intl.) 1. a jefui. 2. a bate rău. verb tranzitivdesfrunzi
desfrunzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfrunzésc, imperf. 3 sg. desfrunzeá; conj. prez. 3 să desfrunzeáscă verb tranzitivdesfrunzi
desfrunzì v. a despuia de frunze: caii desfrunzesc tufarii AL. verb tranzitivdesfrunzì
DESFRUNZÍ, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. ♦ Tranz. A despuia de frunze. – Pref. des- + [în]frunzi. verb tranzitivdesfrunzi
DESFRUNZÍ, desfrunzesc, vb. IV. Refl. (Despre copaci sau despre pădure) A-și pierde frunzele. Copacii se desfrunzesc. ♦ Tranz. A despuia de frunze. Fugarii desfrunzesc tufarii. ALECSANDRI, P. III 211. verb tranzitivdesfrunzi
desfrunzésc v. tr. Iaŭ, rup frunzele: vîntu a desfrunzit copaciĭ. verb tranzitivdesfrunzesc
desfrunzi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)desfrunzi | desfrunzire | desfrunzit | desfrunzind | singular | plural | ||
desfrunzind | desfrunziți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | desfrunzesc | (să)desfrunzesc | desfrunzeam | desfrunzii | desfrunzisem | |
a II-a (tu) | desfrunzești | (să)desfrunzești | desfrunzeai | desfrunziși | desfrunziseși | ||
a III-a (el, ea) | desfrunzește | (să)desfrunzeai | desfrunzea | desfrunzi | desfrunzise | ||
plural | I (noi) | desfrunzim | (să)desfrunzim | desfrunzeam | desfrunzirăm | desfrunziserăm | |
a II-a (voi) | desfrunziți | (să)desfrunziți | desfrunzeați | desfrunzirăți | desfrunziserăți | ||
a III-a (ei, ele) | desfrunzesc | (să)desfrunzească | desfrunzeau | desfrunziră | desfrunziseră |