deservi definitie

credit rapid online ifn

DESERVÍ vb. IV tr. I. A face cuiva un rău serviciu, a vătăma. II. 1. A servi cu zel; a fi de folos, a folosi. 2. A supraveghea, a îngriji, a servi o mașină sau un agregat în timp ce funcționează. [P.i. -vesc. / < fr. desservir, cf. lat. deservire]. verb tranzitivdeservi

DESERVÍ1 vb. tr. a face cuiva un rău serviciu, a prejudicia. (< fr. desservir) verb tranzitivdeservi

credit rapid online ifn

DESERVÍ2 vb. tr. 1. a presta un serviciu în folos public; a servi, a fi de folos. 2. a supraveghea, a îngriji o mașină, un agregat în timp ce funcționează. (< fr. desservir, lat. deservire) verb tranzitivdeservi

deserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deservésc, imperf. 3 sg. deserveá; conj. prez. 3 deserveáscă verb tranzitivdeservi

DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. Tranz. A provoca cuiva un prejudiciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din fr. desservir. verb tranzitivdeservi

DESERVI2, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A presta un serviciu în folos public, a servi o colectivitate. 2. A avea în grijă supravegherea și dirijarea funcționării unei mașini. – Din fr. desservir, lat. deservire. verb tranzitivdeservi

DESERVÍ1, deservesc, vb. IV. Tranz. 1. A servi o colectivitate, a executa un serviciu în folos obștesc. Se îndreptară spre peretele din fund, pe care aveau harta ariei de lucru a stațiunii [de tractoare], cu comu­nele ce le deserveau. MIHALE, O. 132. Îndeobște trenurile ce deservesc liniile secundare sînt micuțe, locomo­tivele lor sînt adevărate samovare. CĂLUGĂRU, O. P. 53. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. « cu ») Această conductă va deservi în același timp cu gaz metan unele regiuni din țara noastră. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2386. 2. A îngriji o mașină în timpul funcționării ei. verb tranzitivdeservi

DESERVÍ2, deservesc, vb. IV. Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a nu servi cum trebuie, a vătăma. Autorul nu reușește să dea expresie potrivită intențiilor sale și adesea le deservește. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 4/4. verb tranzitivdeservi

*deservésc v. tr. (fr. desservir. V. desert). Fac serviciu de comunicațiune: automobilu și aeroplanu deservește satu nostru. Fig. Aduc un răŭ serviciŭ, nu servesc cum trebuĭe. verb tranzitivdeservesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluideservi

deservi  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)deservi deservire deservit deservind singular plural
deservind deserviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deservesc (să)deservesc deserveam deservii deservisem
a II-a (tu) deservești (să)deservești deserveai deserviși deserviseși
a III-a (el, ea) deservește (să)deserveai deservea deservi deservise
plural I (noi) deservim (să)deservim deserveam deservirăm deserviserăm
a II-a (voi) deserviți (să)deserviți deserveați deservirăți deserviserăți
a III-a (ei, ele) deservesc (să)deservească deserveau deservi deserviseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z