descătărăma definitie

descătărămá (a ~) vb., ind. prez. 3 descătărămeáză verb tranzitivdescătărăma

DESCĂTĂRĂMÁ, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. ♦ Refl. (Rar) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). – Pref. des- + [în]catarama. verb tranzitivdescătărăma

DESCĂTĂRĂMÁ, descătărămez, vb. I. Tranz. A desprinde din catarame. Flăcăul descălecă și descătărămă zgarda lui Lupu. SADOVEANU, B. 223. Ologul... și-a descătărămat piciorul de lemn și l-a așezat alături. C. PETRESCU, C. V. 28. ♦ Refl. (Rar, despre persoane) A-și scoate hainele (încheiate cu catarame). Comisul Manole se descătărămă de vechituri, trăgînd pe dînsul straie curate. SADOVEANU, F. J. 223. verb tranzitivdescătărăma

descătărăméz v. tr. (d. cataramă). Desprind din catarame. verb tranzitivdescătărămez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluidescătărăma

descătărăma		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)descătărăma	descătărămare	descătărămat	descătărămând	singular	plural
		(a)descătărăma	descătărămare	descătărămat	descătărămând	descătărămând	descătărămați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	descătărămez	(să)descătărămez	descătărămam	descătărămai	descătărămasem
	a II-a (tu)	descătărămezi	(să)descătărămezi	descătărămai	descătărămași	descătărămaseși
	a III-a (el, ea)	descătărămează	(să)descătărămai	descătărăma	descătărămă	descătărămase
plural	I (noi)	descătărămăm	(să)descătărămăm	descătărămam	descătărămarăm	descătărămaserăm
	a II-a (voi)	descătărămați	(să)descătărămați	descătărămați	descătărămarăți	descătărămaserăți
	a III-a (ei, ele)	descătărămează	(să)descătărămeze	descătărămau	descătărămară	descătărămaseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z