descântător definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedescântător
- Vezi aici mai multe rimedescântător
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudes
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutor
descântătór adj. m., s. m., pl. descântătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. descântătoáre substantiv masculin și feminindescântător
DESCÂNTĂTÓR, -OÁRE, descântători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care descântă, care face vrăji. – Descânta + suf. -ător. substantiv masculin și feminindescântător
DESCÎNTĂTÓR, -OÁRE, descîntători, -oare, adj. (În practicile magice) Care descîntă, care face vrăji. Unele babe vrăjitoare ori descîntătoare aveau blăstămat obicei să rupă... așchii din sfintele-i ciolane. SADOVEANU, Z. C. 206. În după-amiezile calde și lenevoase, veneau la curte țigăncile descîntătoare. GALACTION, O. I 475. ◊ (Substantivat) Împărăteasa nu mai vrea să auză nici de vraci, nici de descîntători... căci de mult pierduse nădejdea d-a vedea pruncușor la sînul său. POPESCU, B. II 4. substantiv masculin și feminindescîntător
descântătoare f. femeie care știe să descânte. substantiv masculin și feminindescântătoare
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidescântător
| descântător | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | descântător | descântătorul | descântătoare | descântătoarea |
| plural | descântători | descântătorii | descântătoare | descântătoarele | |
| genitiv-dativ | singular | descântător | descântătorului | descântătoare | descântătoarei |
| plural | descântători | descântătorilor | descântătoare | descântătoarelor | |