descreierat a. și m. nebun. [Modelat după fr. écervelé]. adjectivdescreierat
DESCREIERÁT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de rațiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – Pref. des- + creier + suf. -at (după fr. écervelé). adjectivdescreierat
DESCREIERÁT, -Ă, descreierați, -te, adj. (Despre persoane, p. ext. despre manifestări ale lor) Fără minte, smintit, nebun, nesăbuit. În zîmbetul descreierat al lui Eftimie, începu să pătrundă o strălucire slabă de trezie. DUMITRIU, N. 243. ◊ (Substantivat) Ce nebunii au încolțit în capul d-tale de descreierat ? CAMIL PETRESCU, T. I 155. adjectivdescreierat
descreierat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | descreierat | descreieratul | descreierată | descreierata |
plural | descreierați | descreierații | descreierate | descreieratele | |
genitiv-dativ | singular | descreierat | descreieratului | descreierate | descreieratei |
plural | descreierați | descreieraților | descreierate | descreieratelor |