deschiaburire definitie

credit rapid online ifn

deschiaburíre (înv.) s. f., g.-d. art. deschiaburírii; pl. deschiaburíri substantiv feminindeschiaburire

DESCHIABURÍRE, deschiaburiri, s. f. Acțiunea de a deschiaburi și rezultatul ei. – V. deschiaburi. substantiv feminindeschiaburire

credit rapid online ifn

DESCHIABURÍRE s. f. Acțiunea de a deschiaburi; smulgerea pămîntului și a mijloacelor de pro­ducție din mîna chiaburilor (acțiune efectuată în etapa de colectivizare în masă a țărănimii muncitoare). substantiv feminindeschiaburire

deschiaburí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deschiaburésc, imperf. 3 sg. deschiabureá; conj. prez. 3 deschiabureáscă verb tranzitivdeschiaburi

DESCHIABURÍ, deschiaburesc, vb. IV. Tranz. (În trecut) A scoate pe cineva din rândul chiaburilor. – Pref. des- + [în]chiaburi. verb tranzitivdeschiaburi

DESCHIABURÍ, deschiaburesc, vb. IV. Tranz. A smulge din mîna unui chiabur pămîntul și mijloacele de producție (în cadrul măsurilor de lichidare a exploată­rii chiaburești). verb tranzitivdeschiaburi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluideschiaburire

deschiaburire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deschiaburire deschiaburirea
plural deschiaburiri deschiaburirile
genitiv-dativ singular deschiaburiri deschiaburirii
plural deschiaburiri deschiaburirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z