DERMO- v. dermato-. invariabildermo
DERM(O)-, -DÉRM(Ă) / DERMA- / DE-RAT(O)-, -DERMÍE elem. „piele, tegument”. (< fr. derm/o/-, -derme, derma-, dermat/o/-, -dermie, cf. gr. derma, -atos) invariabildermo
DERMO- elem. derm(o)-. invariabildermo
DÉRMĂ s.f. Țesut fibros conjunctiv care formează partea groasă din adâncime, a pielii, fiind acoperit de epidermă. [Var. derm s.n. / < fr. derme, cf. it., gr. derma]. substantiv feminindermă
DÉRMĂ s. f. țesut fibros conjunctiv care formează partea groasă, din adâncime, a pielii, acoperit de epidermă. (< fr. derme, gr. derma) substantiv feminindermă
*dérmă f., pl. e (vgr. dérma, pele). Anat. Țesătură care constitue stratu cel maĭ gros al peliĭ. V. epidermă. substantiv feminindermă
dérmă s. f., g.-d. art. dérmei; pl. dérme substantiv feminindermă
dermă f. țesătura ce constitue pielea. substantiv feminindermă
DÉRMĂ, derme, s. f. Stratul mijlociu al pielii vertebratelor, sub epidermă, conținând vase sangvine și limfatice, terminații nervoase, glande sebacee etc. – Din fr. derme. substantiv feminindermă
DÉRMĂ s. f. Țesut fibros conjunctiv care constituie partea cea mai groasă și mai adîncâ a pielii, fiind acoperit de epidermă (și în care se află corpusculii tactili și rădăcinile perilor). substantiv feminindermă