dereglare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedereglare
- Vezi aici mai multe rimedereglare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuder
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
DEREGLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare. [< deregla]. substantiv feminindereglare
deregláre (-re-gla-) s. f., g.-d. art. dereglắrii; pl. dereglắri substantiv feminindereglare
DEREGLÁRE, dereglări, s. f. Acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare. – V. deregla. substantiv feminindereglare
DEREGLÁ vb. I. tr., refl. A (se) deranja din funcționarea normală, a ieși sau a face să iasă din regimul normal; a (se) strica, a (se) defecta. [< fr. dérégler]. verb tranzitivderegla
DEREGLÁ vb. tr., refl. a (se) deranja din funcționarea normală, a ieși, a face să iasă din regimul normal; a (se) defecta. (< fr. dérégler) verb tranzitivderegla
dereglá (a ~) (-re-gla) vb., ind. prez. 3 deregleáză verb tranzitivderegla
DEREGLÁ, dereglez, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din regimul normal, din funcționarea normală; a (se) defecta, a (se) deranja, a (se) strica. – Din fr. dérégler. verb tranzitivderegla
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidereglare
| dereglare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | dereglare | dereglarea |
| plural | dereglări | dereglările | |
| genitiv-dativ | singular | dereglări | dereglării |
| plural | dereglări | dereglărilor | |