demâncát (mâncare) (pop., rar) s. n. (s-a dus cu ~) substantiv neutrudemâncat
DEMÎNCÁT s. n. (Rar) Demîncare. Fată hăi! ia dă tu flăcăului demîncatul ce i-am făcut eu și pornește-l. EMINESCU, L. P. 184. substantiv neutrudemîncat
demâncat | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | demâncat | demâncatul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | demâncat | demâncatului |
plural | — | — |