DEMOLÁ vb. I. tr. A desface, a dărâma (o construcție, o zidărie). ♦ A retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor. ♦ (Fig.) A distruge; a dărâma. [Cf. fr. démolir, lat. demoliri]. verb tranzitivdemola
DEMOLÁ vb. tr. 1. a desface, a dărâma (o construcție, o zidărie). ◊ a retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor. 2. (fig.) a distruge în întregime. (< fr. démolir, lat. demoliri) verb tranzitivdemola
demola, demolez v. t. 1. a compromite (pe cineva); a distruge (pe cineva) din punct de vedere profesional sau social. 2. a năuci adversarul cu lovituri. verb tranzitivdemola
demolá (a ~) vb., ind. prez. 3 demoleáză verb tranzitivdemola
DEMOLÁ, demolez, vb. I. Tranz. A dărâma o construcție sau un element de construcție (desfăcând piesă cu piesă). – Din fr. démolir. verb tranzitivdemola
demola verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)demola | demolare | demolat | demolând | singular | plural | ||
demolând | demolați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | demolez | (să)demolez | demolam | demolai | demolasem | |
a II-a (tu) | demolezi | (să)demolezi | demolai | demolași | demolaseși | ||
a III-a (el, ea) | demolează | (să)demolai | demola | demolă | demolase | ||
plural | I (noi) | demolăm | (să)demolăm | demolam | demolarăm | demolaserăm | |
a II-a (voi) | demolați | (să)demolați | demolați | demolarăți | demolaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | demolează | (să)demoleze | demolau | demolară | demolaseră |