demiurg definitie

DEMIÚRG s.m. 1. Conducător al anumitor cetăți antice. ♦ Nume dat în Grecia antică meșteșugarilor, precum și cântăreților, medicilor și prezicătorilor. 2. Creator; principiu activ, făuritor al lumii în unele concepții filozofice idealiste; (p. ext.) principiu creator. [Pron. -mi-urg. / < fr. démiurge, it. demiurgo, lat. demiurgus, gr. demiurgos – meșteșugar]. substantiv masculindemiurg

DEMIÚRG s. m. 1. (la Platon) denumire dată divinității, ca principiu rațional, creator al universului; (p. ext.) principiu creator. 2. conducător al unor cetăți antice grecești. (< fr. démiurge, lat. demiurgus, gr. demiurgos) substantiv masculindemiurg

!demiúrg (-mi-urg) s. m., pl. demiúrgi substantiv masculindemiurg

DEMIÚRG, demiurgi, s. m. Nume dat, în filosofia lui Platon, Creatorului divin care a făurit lumea; Creatorul Universului; p. ext. principiu activ și creator. [Pr.: -mi-urg] – Din lat. demiurgus, fr. demiurge. substantiv masculindemiurg

DEMIÚRG s. m. (În concepțiile idealiste) Nume dat pretinsului orînduitor al lumii; p. ext. principiu activ și creator al lumii, suflet al universului. Căci a voastre vieți cu toate sînt ca undele ce curg, Vecinic este numai rîul: rîul este demiurg. EMINESCU, O. I 157. – Pronunțat: -mi-urg. substantiv masculindemiurg

Demiurgos m. creatorul lumii (în doctrina gnosticilor); bătrânul Demiurgos se opintește ’n van. EM. substantiv masculindemiurgos