delfin definitie

credit rapid online ifn

DELFÍN2 s.m. Titlu feudal purtat de conții Viennois din Franța; titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Franței, moștenitorul prezumtiv al tronului (și suzeran al provinciei Dauphiné). [Cf. fr. dauphin < Dauphiné – provincie din Franța]. substantiv masculindelfin

DELFÍN1 s. m. 1. mamifer cetaceu marin cu corpul fusiform și botul ascuțit, care trăiește în cete în toate mările. 2. stil de înot, caracterizat prin mișcarea simultană și simetrică a brațelor, dinainte spre înapoi, cu mișcarea picioarelor în plan vertical. (< lat. delphinus, it. delfino) substantiv masculindelfin

credit rapid online ifn

DELFÍN2 s. m. titlul purtat de fiul cel mai mare al regilor Franței, moștenitorul prezumtiv al tronului. (după fr. dauphin) substantiv masculindelfin

DELFÍN1 s.m. 1. Mamifer marin din ordinul cetaceelor, care trăiește în cete în toate mările. 2. Stil de înot, caracterizat prin mișcarea simultană și simetrică a brațelor, dinainte spre înapoi, coordonată cu mișcarea picioarelor în plan vertical. 3. Constelație din emisfera boreală, situată în vecinătatea Căii lactee. [< lat. delphinus, it. delfino]. substantiv masculindelfin

delfín (animal) s. m., pl. delfíni substantiv masculindelfin

delfín (delfíni), s. m. – Mamifer marin, porc-de-mare (Delphinus delphis). – Mr. dilfin. Ngr. δελφίνι, și modern din lat. delphinus; cf. tc. dülfin, alb. dhelfin, bg., tc. delfin. Din tc. provine var. (înv.) dulf, s. m., conservată ca nume de familie și nume de cîine. substantiv masculindelfin

*delfín m. (vgr. deplhin și delphis, lat. delphinus, délphin și délphis). Un cetaceŭ care trăĭește în toate mările și căruĭa-ĭ place să înoate pe lîngă vapoarele în mers. O constelațiune (pop. Crucea). Fiul cel maĭ mare al regeluĭ în Francia odinioară. – În Marea Neagră sînt foarte mulțĭ delfinĭ și-s de treĭ mărimĭ: phocaena relicta, pînă pe la 1,1. m.; delphinus delphis, pînă pe la 2,50 m. și túrsiops truncatus, pînă pe la 3,10 m. substantiv masculindelfin

delfin m. 1. od. fiul cel mai mare al regelui sau principele moștenitor în Franța; 2. mamifer din familia cetaceelor: marca României coprinde și doi delfini, simbolul provinciei maritime Dobrogea. substantiv masculindelfin

DELFÍN1, delfini, s. m. 1. Mamifer marin cu corpul în formă de fus, care atinge mărimea de trei metri, cu botul alungit, prevăzut cu numeroși dinți conici, și care trăiește în grupuri compacte în toate mările; porc-de-mare (Delphinus delphis). 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, în vecinătatea Căii-Laptelui. 3. Procedeu tehnic de înot în care sportivul, culcat cu fața în jos, înaintează la suprafața apei prin mișcarea simultană și simetrică a brațelor, dinainte spre înapoi, coordonată cu bătaia simultană în plan vertical a picioarelor. – Din lat. delphinus, it. delfino. substantiv masculindelfin

DELFÍN2, delfini, s. m. 1. Titlu feudal purtat de unii conți din Franța. 2. Titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Franței, moștenitorul prezumtiv al tronului (și suzeran al provinciei Dauphiné). – Din delfin1 (după fr. dauphin). substantiv masculindelfin

DELFÍN, delfini, s. m. 1. Mamifer marin din ordinul cetaceelor, care atinge mărimea de trei metri și trăiește în cete în toate mările (Delphinus); porc-de-mare. Du-te cu Nicola să te scalzi... Să-l vezi hîrjonindu-se ca un delfin cu valurile. CAMIL PETRESCU, T. II 210. Bucurați-vă, jucați-vă în apă ca delfinii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 99. Delfini fără număr care, sărind din mare Și-n spume luminoase mișcînd a lor spinare, În valuri... pe rînd se cufundau. ALECSANDRI, P. I 238. 2. Constelație din emisfera boreală, în vecinătatea căii-laptelui, compusă din zece stele; crucea, crucea-mică. substantiv masculindelfin

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidelfin

delfin  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular delfin delfinul
plural delfini delfinii
genitiv-dativ singular delfin delfinului
plural delfini delfinilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z