DEGHIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) travesti. ♦ (Fig.) A (se) ascunde, a (se) disimula; a (se) schimba; a (se) masca. [< fr. déguiser]. verb tranzitivdeghiza
deghizá (deghizéz, deghizát), vb. – A travesti, a disimula, a ascunde. Fr. déguiser. verb tranzitivdeghiza
DEGHIZÁ vb. tr., refl. 1. a (se) travesti. 2. (fig.) a (se) ascunde sub anumite aparențe, a (se) disimula, a (se) masca. (< fr. déguiser) verb tranzitivdeghiza
deghizá (a ~) vb., ind. prez. 3 deghizeáză verb tranzitivdeghiza
deghizà v. 1. a străvesti o persoană; 2. a se ascunde, a schimba: a deghiza o clauză (= fr. déguiser). verb tranzitivdeghizà
DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. déguiser. verb tranzitivdeghiza
DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. 1. R e f l. A se îmbrăca în așa fel încît să nu poată fi recunoscut; a se travesti. V. costuma. În vremea carnavalului, mă deghizez cu vreun caftan. EMINESCU, N. 85. 2. Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decît cea adevărată; a masca, a ascunde. Vanitatea ta Cu merit patriotic voiești a deghiza. BOLINTINEANU, O. 135. verb tranzitivdeghiza
*deghizéz v. tr. (fr. déguiser, d. guise [d. vgerm. wisa, ngerm. wise] fel). Barb. Travestesc, schimb hainele ca să nu fie recunoscut. Fig. Ascund supt aparențe înșelătoare: a-țĭ deghiza sentimentele. verb tranzitivdeghizez
travestésc v. tr. (fr. travestir, d. it. travestire, din tra- [ca rom. tre- din tresar] și vestire, a îmbrăca). Îmbrac în alte haĭne ca să nu fie recunoscut. Fig. Traduc în stil burlesc: Scarron a travestit Eneida. – Și str- (ca cuv. care încep cu str-). Ca barb. deghizez. V. tiptil. verb tranzitivtravestesc
deghiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)deghiza | deghizare | deghizat | deghizând | singular | plural | ||
deghizând | deghizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | deghizez | (să)deghizez | deghizam | deghizai | deghizasem | |
a II-a (tu) | deghizezi | (să)deghizezi | deghizai | deghizași | deghizaseși | ||
a III-a (el, ea) | deghizează | (să)deghizai | deghiza | deghiză | deghizase | ||
plural | I (noi) | deghizăm | (să)deghizăm | deghizam | deghizarăm | deghizaserăm | |
a II-a (voi) | deghizați | (să)deghizați | deghizați | deghizarăți | deghizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | deghizează | (să)deghizeze | deghizau | deghizară | deghizaseră |