deferență definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedeferență
- Vezi aici mai multe rimedeferență
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudef
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuță
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunță
*deferént, -ă adj. (lat. déferens, -éntis). Condescendent, plin de considerațiune: persoană, purtare deferentă. Adv. Cu deferență. adjectivdeferent
deferént (respectuos) adj. m., pl. deferénți; f. deferéntă, pl. deferénte adjectivdeferent
DEFERÉNT1 s. n. (astr.) cerc mare pe care se deplasează centrul epiciclului planetelor aflate într-o mișcare uniformă. (< germ. Deferent) adjectivdeferent
DEFERÉNT2, -Ă adj. 1. plin de deferență, respectuos, condescendent. 2. canal ~ = canal care conduce sperma din epididim în uretra posterioară. (< fr. déferent, lat. deferens) adjectivdeferent
DEFERÉNT, -Ă, deferenți, -te, adj. Plin de deferență; care arată deferență; respectuos; condescendent. – Din fr. déférent, lat. deferens, -ntis. adjectivdeferent
DEFERENȚĂ s. f. respect, stimă deosebită, considerație; condescendență. (< fr. déférence) substantiv feminindeferență
DEFERÉNȚĂ s.f. Respect, stimă, considerație; condescendență. [Cf. fr. déférence]. substantiv feminindeferență
*deferénță f., pl. e (d. deferent pin anal. cu con-ferență). Condescendență, considerațiune. substantiv feminindeferență
deferénță (respect) s. f., g.-d. art. deferénței substantiv feminindeferență
deferență f. condescendență respectuoasă. substantiv feminindeferență
DEFERÉNȚĂ s. f. Respect, stimă, considerație deosebită; condescendență. – Din fr. déférence. substantiv feminindeferență
DEFERÉNȚĂ s. f. Respect, stimă, considerație deosebită; (rar) p. ext. condescendență. Faptul că fusesem tratat de profesor cu atîta deferență... că fusesem pe catedră obiectul privirilor unei săli pline... o intimidaseră. CAMIL PETRESCU, U. N. 75. substantiv feminindeferență
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluideferență
| deferență | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | deferență | deferența |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | deferențe | deferenței |
| plural | — | — | |