DECRISPÁRE, decrispări, s. f. (Rar) Deconectare (psihică). – După fr. décrispation. substantiv feminindecrispare
DECRISPÁ vb. tr. a face (o situație) mai puțin încordată; a deconecta. (< fr. décrisper) verb tranzitivdecrispa
decrispare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | decrispare | decrisparea |
plural | decrispări | decrispările | |
genitiv-dativ | singular | decrispări | decrispării |
plural | decrispări | decrispărilor |