DECREPÍT, -Ă adj. Atins de decrepitudine; ramolit. [< fr. décrépit, cf. lat. decrepitus]. adjectivdecrepit
DECREPÍT, -Ă adj. atins de decrepitudine; ramolit, senil. (< fr. décrépit, lat. decrepitus) adjectivdecrepit
*decrépit, -ă adj. și s. (lat. decrépitus, d. crépito, -are, a pîrli, d. crepare, a crăpa). Hodorogit, izmenit, moleșit, ramolit: bătrîn decrepit. – Fals -ít (după fr.). V. sfrijit, xanamorisit. adjectivdecrepit
decrepít (de-cre-) adj. m., pl. decrepíți; f. decrepítă, pl. decrepíte adjectivdecrepit
DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. Atins de decrepitudine; ramolit. – Din fr. décrépit, lat. decrepitus. adjectivdecrepit
DECREPÍT, -Ă, decrepiți, -te, adj. (Franțuzism) Atins de decrepitudine; ramolit. adjectivdecrepit
decrepit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | decrepit | decrepitul | decrepită | decrepita |
plural | decrepiți | decrepiții | decrepite | decrepitele | |
genitiv-dativ | singular | decrepit | decrepitului | decrepite | decrepitei |
plural | decrepiți | decrepiților | decrepite | decrepitelor |