DECÍZIE s.f. 1. Hotărâre; rezoluție. ♦ Hotărâre dată de o autoritate pentru cei aflați în subordinea sa. ♦ Sentință dată de o instanță judecătorească superioară asupra unui recurs. 2. Hotărâre, fermitate. [Gen. -iei, var. deciziune s.f. / < lat. decisio, cf. fr. décision]. substantiv feminindecizie
DECÍZIE s. f. 1. hotărâre; rezoluție. ◊ act cu caracter obligatoriu, normativ al unui organ de conducere care stabilește direcția unei acțiuni și modul ei de realizare. 2. sentință dată de o instanță judecătorească superioară asupra unui recurs. 3. fermitate. (< fr. décision, lat. decisio) substantiv feminindecizie
decízie (-zi-e) s. f., art. decízia (-zi-a), g.-d. art. decíziei; pl. decízii, art. decíziile (-zi-i-) substantiv feminindecizie
DECÍZIE, decizii, s. f. 1. Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații etc., soluție adoptată (dintre mai multe posibile); rezoluție. ♦ Hotărâre luată de un organ al administrației de stat sau de un organ de jurisdicție. 2. (Rar) Calitatea de a fi ferm, hotărât; fermitate. [Var.: deciziúne s.f] – Din fr. décision, lat. decisio, -onis. substantiv feminindecizie
DECÍZIE, decizii, s. f. 1. Hotărîre luată de o persoană sau de un colectiv; rezoluție. ♦ Hotărîre luată de o autoritate sau de o instituție și urmînd să fie executată de organele subalterne sau de cetățeni. Decizie ministerială. ♦ (Jur.) Hotărîre prin care o instanță judecătorească se pronunță asupra unui recurs sau asupra unei cereri de îndreptare; (în vechea organizare judecătorească) hotărîre dată de o instanță superioară tribunalului. Ei comentează decizia Curții în procesul asasinatului. CARAGIALE, O. II 231. 2. Calitatea de a fi hotărît, ferm. Robespierre, cu o decizie rece [spune]... CAMIL PETRESCU, T. II 368. – Variantă: deciziune (pronunțat -zi-u-) (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/4, GALACTION, O. I 132. NEGRUZZI, S. I 107) s. f. substantiv feminindecizie
*deciziúne f. (lat. de-cisio, -ónis. V. abs-, con-, in- și pre-ciziune). Acțiunea de a decide, hotărîre: a lua o deciziune. Hîrtie care cuprinde ceĭa ce s’a decis. Rezoluțiune, curaj: a arăta multă deciziune în pericul. – Și -ízie. substantiv feminindeciziune
decizie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | decizie | decizia |
plural | decizii | deciziile | |
genitiv-dativ | singular | decizii | deciziei |
plural | decizii | deciziilor |