DECALIBRÁ vb. I. tr., refl. A (se) toci ghinturile din interiorul țevii unei arme de foc, a(-și) deforma calibrul (unei arme de foc). [< de- + calibra]. verbdecalibra
DECALIBRÁ vb. tr., refl. (despre o armă de foc) a-și deforma calibrul ca urmare a tocirii ghinturilor din interiorul țevii. (< de1- + calibra) verbdecalibra
decalibrá (a ~) (-li-bra) vb., ind. prez. 3 decalibreáză verbdecalibra
DECALIBRÁ, pers. 3 decalibrează, vb. I. Refl. (Despre țeava armelor de foc) A se lărgi în urma uzurii sau a unui accident de tragere, a-și deforma calibrul. – Pref. de- + calibru. verbdecalibra
decalibra verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)decalibra | decalibrare | decalibrat | decalibrând | singular | plural | ||
decalibrând | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | decalibrează | (să)— | decalibra | decalibră | decalibrase | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | decalibrează | (să)decalibreze | decalibrau | decalibrară | decalibraseră |