DEBURÁ vb. I. tr. (Text.) A curăți garniturile de ace ale cardelor de impurități. [< fr. débourrer]. adjectivdebura
DEBURÁ vb. tr. 1. a înlătura surplusul de material la burarea traverselor. 2. (text.) a curăți garniturile de ace ale cardelor de impurități. (< fr. débourrer) adjectivdebura
DEBURÁ vb. I. tr. (Text.) A curăți garniturile de ace ale cardelor de impurități. [< fr. débourrer]. verb tranzitivdebura
DEBURÁ vb. tr. 1. a înlătura surplusul de material la burarea traverselor. 2. (text.) a curăți garniturile de ace ale cardelor de impurități. (< fr. débourrer) verb tranzitivdebura
deburat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | deburat | deburatul | deburată | deburata |
plural | deburați | deburații | deburate | deburatele | |
genitiv-dativ | singular | deburat | deburatului | deburate | deburatei |
plural | deburați | deburaților | deburate | deburatelor |