Definitie dacoromână - ce inseamna dacoromână

dacoromấn adj. m., s. m., pl. dacoromấni; adj. f. dacoromấnă, pl. dacoromấne adjectivdacoromân

DACOROMÎ́N, -Ă, dacoromîni, -e, adj. (Despre dialect, grai, cuvinte, spre deosebire de aromîn, istroromîn, meglenoromîn) Al romînilor sau privitor la romînii din nordul Dunării. Mîngîie-mă, rogu-te, cu cîteva cuvinte dacoromîne, în singurătatea mea de aici. CARAGIALE, O. VII 11. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de romînii din nordul Dunării. adjectivdacoromîn

DACOROMẤN -Ă, dacoromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. (De obicei la pl.) Român din nordul Dunării. 2. Adj. (Despre dialecte, graiuri, cuvinte) Care aparține românilor sau privitor la românii din nordul Dunării. ♦ (Substantivat, f.) Dialect vorbit de dacoromâni (1), devenit limbă națională și literară. – Dac + român. adjectivdacoromân-ă

DACOROMÎ́N, -Ă, dacoromîni, -e, adj. (Despre dialect, grai, cuvinte, spre deosebire de aromîn, istroromîn, meglenoromîn) Al romînilor sau privitor la romînii din nordul Dunării. Mîngîie-mă, rogu-te, cu cîteva cuvinte dacoromîne, în singurătatea mea de aici. CARAGIALE, O. VII 11. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de romînii din nordul Dunării. substantiv feminindacoromîn

dacoromấnă (idiom) s. f., g.-d. art. dacoromấnei substantiv feminindacoromână

DACOROMẤN -Ă, dacoromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. (De obicei la pl.) Român din nordul Dunării. 2. Adj. (Despre dialecte, graiuri, cuvinte) Care aparține românilor sau privitor la românii din nordul Dunării. ♦ (Substantivat, f.) Dialect vorbit de dacoromâni (1), devenit limbă națională și literară. – Dac + român. substantiv feminindacoromân-ă

dacoromână		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	dacoromână	dacoromâna
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	dacoromâne	dacoromânei
genitiv-dativ	plural	—	—

dacoromână definitie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluidacoromână