călăuzire definitie

credit rapid online ifn

CĂLĂUZÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a călăuzi; îndrumare. substantiv feminincălăuzire

călăuzíre (-lă-u-) s. f., g.-d. art. călăuzírii substantiv feminincălăuzire

credit rapid online ifn

CĂLĂUZÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a călăuzi; îndrumare. [Pr.: -lă-u-] – V. călăuzi. substantiv feminincălăuzire

CĂLĂUZÍRE s. f. Acțiunea de a călăuzi; îndru­mare. substantiv feminincălăuzire

CĂLĂUZÍ, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ Refl. A se orienta, a se conduce după... – Din călăuză. verb tranzitivcălăuzi

călăuzí (a ~) (-lă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăuzésc, imperf. 3 sg. călăuzeá; conj. prez. 3 să călăuzeáscă verb tranzitivcălăuzi

călăuzi v. 1. a servi de călăuză; 2. fig. a conduce, a dirija. verb tranzitivcălăuzi

CĂLĂUZÍ, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A con­duce (pe cineva) pe un drum. Cotoșmanul însă o apucă înainte și zise vizitiilor să se ție pe urma lui, că el îi va călăuzi. ISPIRESCU, L. 292. Din cea zare luminoasă vi- ne-un lung șir de cucoare... în văzduh călăuzite de-un pilot, bătrîn cocor. ALECSANDRI, P. A. 119. Toate aceste vechi rămășițe a gloriei strămoșești... te vizitam călăuzit de un bătrîn mazil. NEGRUZZI, S. I 184. ◊ (Poetic) [Lucea­fărul] tremură ca alte dăți în codri și pe dealuri. Că­lăuzind singurătăți De mișcătoare valuri. EMINESCU, O.I 181. 2. A îndruma, a învăța, a povățui (într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.). P.M.R. a călăuzit muncitorimea în lupta împotriva dușmanului de clasă. REZ. HOT. I 16. Învățătura lui Lenin și Stalin călăuzește Partidul Muncitoresc Romîn, și pe baza acestei învățături el conduce clasa muncitoare și întreg poporul muncitor pe drumul construirii socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 1, 52. Partidul proletariatului poate călăuzi lupta maselor spre victorie pentru că el este înarmat cu teoria revoluționară, cu știința marxist-leninistă. CONTEM­PORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 2/4. ◊ A b s o l. Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină... Care-ndîrjește, care călește, Călăuzește și limpezește! DEȘLIU, G. ♦ Refl. (Urmat de determinări in­troduse prin prep. « după » sau « de ») A se orienta, a se conduce după... În lupta pentru întărirea statului democrat-popular, Partidul Muncitoresc Romîn se că­lăuzește de ideile lui Lenin-Stalin, inspirîndu-se din măreața experiență istorică a construirii socialismului în Uniunea Sovietică. GHEORGHIU-DEJ, ART. Cuv. 669. Partidul nostru se călăuzește în munca sa pe tărîmul învățămîntului public de învățătura leninist-stalinistă, care ne arată că socialismul nu poate fi construit cu analfabeți. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 51. verb tranzitivcălăuzi

CĂLĂUZÍ, călăuzesc, vb. IV. Tranz. 1. A conduce pe cineva pe un drum. 2. A îndruma, a învăța, a povățui. ♦ Refl. A se orienta, a se conduce după... [Pr.: -lă-u-] – Din călăuză. verb tranzitivcălăuzi

călăuzésc v. tr. Conduc, arăt drumu. verb tranzitivcălăuzesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicălăuzire

călăuzire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular călăuzire călăuzirea
plural călăuziri călăuzirile
genitiv-dativ singular călăuziri călăuzirii
plural călăuziri călăuzirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z