câșlegi definitie

cîșlégĭ f. pl. (d. caș și a lega, ca cîrneleagă, d. carne și a lega). Carnaval, timpu de la Crăcĭun pînă la lăsatu seculuĭ de brînză (saŭ și de carne), cînd e permis a mînca carne. substantiv feminincîșlegĭ

câșlégi, s.f., pl. – Timpul ce urmează după posturi, dar mai ales de la Crăciun până la postul mare al Paștilor (Bârlea 1924). Intervalul de timp între două posturi, în care creștinii pot mânca de dulce; în acest interval au loc căsătorii: „Câșlegile-s mărturie, / Ce-ai făcut îi pă vecie; / Câșlegile-s târg de țară, / Ce cumperi nu poți da iară” (Antologie 1980: 212). – Lat. caseum ligat (referitor la dezlegarea la dulce). substantiv feminincâșlegi

câșlégi s. f. pl. substantiv feminincâșlegi

câșlegi f. pl. 1. (de iarnă) dulcele Crăciunului, timpul dela nașterea Mântuitorului până la postul mare: prin câșlegile Crăciunului aproape de cârneleagă CR.; 2. (de Paști), dela dumineca Pastelor pănă la Moși; 3. (de toamnă) dela 15 August până la 15 Noembrie. [Lat. CASEUM LIGA, lit. leagă cașul, adică lasă cașul (cf. lăsatul de brânză), fiindcă pe atunci Biserica interzice (= leagă) chiar și mâncarea de lăpturi]. substantiv feminincâșlegi

CÂȘLÉGI s. f. pl. Interval de timp între două posturi ortodoxe, în care creștinii pot mânca de dulce. – Lat. caseum ligat. substantiv feminincâșlegi

CÎȘLÉGI s. f. pl. Interval de timp în care creștinii mănîncă de dulce, în care nu postesc. În cișlegile de toamnă, după culesul viilor, s-a dus la acea nuntă. SADO­VEANU, F. J. 12. Cînd punea mama laptele la prins, eu, fie post, fie cîșlegi, de pe a doua zi și începeam a Unchi groșciorul de pe deasupra oalelor. CREANGĂ, A. 44. Le-am adus [fetele] la Iași, drăguțele, ca să pitreacă cîșlegile. ALECSANDRI, T. I 120. substantiv feminincîșlegi