cîrnáț m. (lat. carnáceus, de carne. V. carne). Est. Maț de animal, maĭ ales de porc, umplut cu carne tocată. – În vest -at m. (pin [!] infl. masculinelor în at, pl. ațĭ). substantiv masculincîrnaț
cârnaț m. maț de porc sau de alt animal, umplut cu carne crudă, tocată și aromatizată. [Lat. *CARNACEUS (din caro, carnis)]. substantiv masculincârnaț
CÂRNÁȚ s. m. v. cârnat. substantiv masculincârnaț
CÂRNÁT, cârnați, s. m. Produs alimentar preparat din carne tocată și condimente, introduse în intestine de porc, de oaie sau într-un înveliș din material sintetic. ♦ Fig. (Fam.) Șir lung. Un cârnat de oameni. [Var.: (pop.) cârnáț s. m.] – Lat. *carnacius. substantiv masculincârnat
CÎRNÁȚ s. m. v. cîrnat. substantiv masculincîrnaț
cârnat, cârnați s. m. 1. (vulg.) penis. 2. om naiv. substantiv masculincârnat
cîrnát (cîrnáți), s. m. – Produs alimentar din carne și condimente, introduse în intestine de porc, oaie. – Var. cîrnaț. Megl. cărnat. Lat. *carnāceus (Cipariu, Gram., 354; Pușcariu 374; Candrea-Dens., 267; REW 1701; DAR); cf. v. sard. karnatu (Atzori 90), sicil. karnatssu, port. carnas, sp. carnaza, port. carnaz, toți cu sensul primitiv. – Der. cîrnățar, s. m. (persoană care prepară sau vinde cîrnați); cîrnățărie, s. f. (magazin de cîrnați). Din rom. provine sb., cr. krnata, ca și bg. kŭrnače (St. Mladenov, Spisanie za bŭlg. Academija, XLIII, 93; Mladenov 266). substantiv masculincîrnat
cîrnáț m. (lat. carnáceus, de carne. V. carne). Est. Maț de animal, maĭ ales de porc, umplut cu carne tocată. – În vest -at m. (pin [!] infl. masculinelor în at, pl. ațĭ). substantiv masculincîrnaț
CÂRNÁT, cârnați, s. m. Produs alimentar preparat din carne tocată și condimente, introduse în intestine de porc, de oaie sau într-un înveliș din material sintetic. ♦ Fig. (Fam.) Șir lung. Un cârnat de oameni. [Var.: (pop.) cârnáț s. m.] – Lat. *carnacius. substantiv masculincârnat
CÎRNÁT, cirnați, s. m. Produs alimentar constînd din umplutură de carne tocată și preparată în mod special, pusă într-un înveliș făcut din intestine de porc sau dintr-o membrană artificială. Cîrnați fripți la grătar. – Variantă: cîrnáț s. m. substantiv masculincîrnat
CARNÁT, -Ă adj. 1. (despre alimentație) compus din carne. 2. (bot.) de culoarea cărnii. (< fr. carné) substantiv neutrucarnat
cârnát s. m., pl. cârnáți substantiv neutrucârnat
CARNÁT, carnate, adj. (Despre regimuri alimentare) Cu carne. – Din carne. substantiv neutrucarnat
cârnaț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cârnaț | cârnațul |
plural | cârnați | cârnații | |
genitiv-dativ | singular | cârnaț | cârnațului |
plural | cârnați | cârnaților |