cârcni v. V. crâcni. substantiv feminincârcni
CRÂCNÍ, crâcnésc, vb. IV. Intranz. (Mai ales în construcții negative) A protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba. [Var.: cârcní vb. IV] – Cârc + suf. -ni. verbcrâcni
CÎRCNÍ vb. IV v. crîcni. verbcîrcni
cârcnire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cârcnire | cârcnirea |
plural | cârcniri | cârcnirile | |
genitiv-dativ | singular | cârcniri | cârcnirii |
plural | cârcniri | cârcnirilor |