cînepĭoáră (vest) și cîni- (est) f., pl. e (dim. d. cînepă). Dumbravnic. substantiv feminincînepĭoară
cânepioară f. plantă numită și cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). substantiv feminincânepioară
CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). – Cânepă + suf. -ioară. substantiv feminincânepioară
CÎNEPIOÁRĂ, cînepioare, s. f. 1. (Popular) Diminutiv al lui cînepă. 2. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșiatice (Eupatorium cannabinum); cînepa-codrului. – Pronunțat: -pioa-. substantiv feminincînepioară
cânepioară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cânepioară | cânepioara |
plural | cânepioare | cânepioarele | |
genitiv-dativ | singular | cânepioare | cânepioarei |
plural | cânepioare | cânepioarelor |