cânepioară definitie

cînepĭoáră (vest) și cîni- (est) f., pl. e (dim. d. cînepă). Dumbravnic. substantiv feminincînepĭoară

cânepioáră (-pioa-) s. f., g.-d. art. cânepioárei; pl. cânepioáre substantiv feminincânepioară

cânepioară f. plantă numită și cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). substantiv feminincânepioară

CÂNEPIOÁRĂ, cânepioare, s. f. 1. Diminutiv al lui cânepă. 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze lobate și cu flori roșietice; cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum). – Cânepă + suf. -ioară. substantiv feminincânepioară

CÎNEPIOÁRĂ, cînepioare, s. f. 1. (Popular) Diminutiv al lui cînepă. 2. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșiatice (Eupatorium cannabinum); cînepa-codrului. – Pronunțat: -pioa-. substantiv feminincînepioară