cușcă definitie

cúșcă (cúști), s. f. – 1. Cușcă. – 2. Coteț de găini. – 3. Cușcă de cîini. – 4. Sărbătoare evreiască, praznicul Corturilor. – 5. Colibă, bordei. – 6. Colibă, bordei. – 6. Cușcă de lemn în care în vechime se dezghioca de obicei porumbul. Rut. kučka „coteț de găini” (Cihac, II, 88), încrucișat probabil cu tc. kuș „pasăre”, kușhane „colivie”, deoarece se spune cușcă numai pentru coteț, de găini, de cîini făcut din zăbrele. Cf. cușchebap, s. n. (pui fript), din tc. kușkebabi, înv. substantiv feminincușcă

CÚȘCĂ, cuști, s. f. 1. Adăpost în formă de căsuță sau de cutie, cu sau fără gratii, pentru unele animale (domestice sau sălbatice). ♦ Fig. Încăpere strâmtă. 2. Încăpere mică, sub nivelul scenei, rezervată sufleorului în timpul spectacolului. – Din ucr. kučka. substantiv feminincușcă

cúșcă s. f., g.-d. art. cúștii; pl. cuști substantiv feminincușcă

cúșcă f., pl. ște, ștĭ și șcĭ (rut. kučka, dim. d. kuča, coteț, cocină; pol. kuczka, umbrar, rus. kušča, cort, d. vsl. konšta, cort. V. coteț). Colivie (de păsărĭ, de feare [!]). Fig. Casă prea mică și îngustă. Pl. Niște sărbătorĭ jidăneștĭ toamna (numite și sărbătoarea tabernaculelor) în amintirea petreceriĭ în deșert supt [!] corturĭ după ce aŭ fost fugărițĭ din Egipt. substantiv feminincușcă

cușcă f. 1. cort: sărbătoarea cuștelor, ce țin Evreii; 2. colivie de păsări, coteț de găini: dacă ai intrat în cușcă, trebue să cânți cocoșește PANN; 3. grătar de nuiele în care se bate porumb; 4. fam. casă proastă: să scap de cușca asta în care mă usuc AL. [Rus. KUȘČA]. substantiv feminincușcă

CÚȘCĂ, cuști, s. f. 1. Adăpost în formă de căsuță sau de cutie, cu sau fără gratii, pentru unele animale (domestice sau sălbatice). ♦ Fig. Încăpere strâmtă. 2. Încăpere mică, sub nivelul scenei, rezervată sufleorului în timpul spectacolului. – Din ucr. kučka. substantiv feminincușcă