cutremurătór (cu-tre-) adj. m, pl. cutremurătóri; f. sg. și pl. cutremurătoáre adjectivcutremurător
CUTREMURĂTÓR, -OÁRE, cutremurători, -oare, adj. Care zguduie, înfioară, impresionează profund; îngrozitor, groaznic. – Cutremura + suf -ător. adjectivcutremurător
| cutremurător | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | cutremurător | cutremurătorul | cutremurătoare | cutremurătoarea |
| plural | cutremurători | cutremurătorii | cutremurătoare | cutremurătoarele | |
| genitiv-dativ | singular | cutremurător | cutremurătorului | cutremurătoare | cutremurătoarei |
| plural | cutremurători | cutremurătorilor | cutremurătoare | cutremurătoarelor | |