curtenit definitie
curtení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. curtenésc, imperf. 3 sg. curteneá; conj. prez. 3 să curteneáscă verb tranzitivcurteni
curtenì v. a curta pe cineva. verb tranzitivcurtenì
CURTENÍ, curtenesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A curta. – Din curtean. verb tranzitivcurteni
curtenésc v. tr. (d. curtean). Curtez, fac curte (complimente). verb tranzitivcurtenesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicurtenit
| curtenit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | curtenit | curtenitul | curtenită | curtenita |
| plural | curteniți | curteniții | curtenite | curtenitele | |
| genitiv-dativ | singular | curtenit | curtenitului | curtenite | curtenitei |
| plural | curteniți | curteniților | curtenite | curtenitelor | |