curtenie definitie
CURTENÍE s.f. (Rar) Amabilitate, politețe; curtoazie. [< curtean + -ie, după fr. courtoisie]. substantiv feminincurtenie
curteníe f. (d. curtean). Politeță. substantiv feminincurtenie
curteníe s. f., art. curtenía, g.-d. curteníi, art. curteníei substantiv feminincurtenie
curtenie f. politeță grațioasă, atențiune delicată. substantiv feminincurtenie
CURTENÍE s. f. (Rar) Amabilitate, politețe; curtoazie. – Curtean + suf. -ie. substantiv feminincurtenie
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicurtenie
| curtenie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | curtenie | curtenia |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | curtenii | curteniei |
| plural | — | — | |