curmálă (-le), s. f. – Fruct al arborelui Phoenix dactylifera. – Mr. curmă. Tc. kurma, prin intermediul ngr. ϰουρμάς (Roesler 597; Șeineanu, II, 149; Lokotsch 885; Ronzevalle 86); cf. alb., bg. kurmá, sb. urma. Sing. normal, curma, a fost înlocuit de un sing. analogic, format pe baza pl. curmale. – Der. curmal, s. m. (arborele care face curmale). substantiv feminincurmală
CURMÁLĂ, curmale, s. f. Fructul curmalului, comestibil, brun-roșcat, oval, bogat în zahăr, cu gust dulce și plăcut. – Cf. ngr. kurmás. substantiv feminincurmală
curmálă s. f., g.-d. art. curmálei; pl. curmále substantiv feminincurmală
curmală f. rodul dulce și gustos al curmalului, ceva mai gros decât măslina: e un aliment nutritiv și sănătos, prețios pentru Africanii călători în pustiuri; din curmale se face și un fel de rachiu. substantiv feminincurmală
CURMÁLĂ, curmale, s. f. Fructul curmalului, comestibil, brun-roșcat, oval, bogat în zahăr, cu gust dulce și plăcut. – Cf. ngr. kurmás. substantiv feminincurmală
curmală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | curmală | curmala |
plural | curmale | curmalele | |
genitiv-dativ | singular | curmale | curmalei |
plural | curmale | curmalelor |