CURELÚȘĂ, curelușe, s. f. Diminutiv al lui curea (1). – Curea + suf. -ușă. substantiv feminincurelușă
curelúșă f., pl. e. Curea mică. Un fel de horă (melodia și dansu). – În vest -ușe, pl. tot e saŭ ĭ. substantiv feminincurelușă
curelúșă s. f., art. curelúșa, g.-d. art. curelúșei; pl. curelúșe substantiv feminincurelușă
curelușă f. 1. curea mică; 2. un fel de horă. substantiv feminincurelușă
CURELÚȘĂ, curelușe, s. f. Diminutiv al lui curea (1). – Curea + suf. -ușă. substantiv feminincurelușă
curelúșă f., pl. e. Curea mică. Un fel de horă (melodia și dansu). – În vest -ușe, pl. tot e saŭ ĭ. temporarcurelușă