CUPÁR, cupari, s. m. Dregător domnesc, în evul mediu, în Moldova, care avea funcția de ajutor al paharnicului; titlu purtat de acest dregător. – Cupă1 + suf. -ar. substantiv masculincupar
cupár m. (d. cupă). Vechĭ. Paharnicu privat al domnuluĭ (pe cînd cel de la solemnitățĭ se numea „paharnic”). substantiv masculincupar
cupár s. m., pl. cupári substantiv masculincupar
cupar m. boierinașul Curții care continuă slujba paharnicului până la ridicarea mesei. substantiv masculincupar
CUPÁR, cupari, s. m. Dregător domnesc, în Evul Mediu, în Moldova, care avea funcția de ajutor al paharnicului; titlu purtat de acest dregător. – Cupă1 + suf. -ar substantiv masculincupar
cupar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cupar | cuparul |
plural | cupari | cuparii | |
genitiv-dativ | singular | cupar | cuparului |
plural | cupari | cuparilor |