cuntina definitie

contenésc v. tr. (cp. cu lat. contineo, rețin, opresc, și vrom. cúntin, a -á și cuntenesc, încontenesc, mrom. cúmtin și acúmtin, a -á, d. lat. pop. cúnctino, -áre, cl. cunctari și cunctare, a pregeta. V. necontenit). Vechĭ. Opresc, împedec [!]: îl conteni să spuĭe. Interzic: conteni ucenicilor ca să nu spuĭe. V. refl. Strigă cu putére și nu te conteni (Biblia 1688). V. intr. Azĭ. Vest. Încetez, staŭ: ploaĭa, durerea a contenit; a conteni din plîns, cu vorba. V. ostoĭesc. temporarcontenesc

cuntenésc, cúntin, a -á și cuntinésc, V. contenesc. temporarcuntenesc