CUNOSCĂTÓR, -OÁRE, cunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert. ♦ (Persoană) care are un gust rafinat. – Cunoaște + suf. -ător. adjectivcunoscător
cunoscătór, -oáre adj. și s. Care se pricepe la, în ceva: cunoscător în artă, la stofe. adjectivcunoscător
cunoscătór adj. m., s. m., pl. cunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cunoscătoáre adjectivcunoscător
cunoscător a. și m. care cunoaște, știe, se pricepe. adjectivcunoscător
CUNOSCĂTÓR, -OÁRE, cunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu; expert. ♦ (Persoană) care are un gust rafinat. – Cunoaște + suf. -ător. adjectivcunoscător
cunoscător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | cunoscător | cunoscătorul | cunoscătoare | cunoscătoarea |
plural | cunoscători | cunoscătorii | cunoscătoare | cunoscătoarele | |
genitiv-dativ | singular | cunoscător | cunoscătorului | cunoscătoare | cunoscătoarei |
plural | cunoscători | cunoscătorilor | cunoscătoare | cunoscătoarelor |