cuminicare definitie
- Vezi aici mai multe rimecuminicare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucum
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
CUMINECÁ, cumínec, vb. I. Refl. și tranz. (În practicile religiei creștine) A primi sau a da cuminecătura; a (se) împărtăși, a (se) griji. ♦ Tranz. A anula, a face să fie iertate prin cuminecătură un păcat, o greșeală. [Var.: cuminicá vb. I] – Lat. *comminicare (= communicare). verb tranzitivcumineca
CUMINICÁ vb. I. v. cumineca. verb tranzitivcuminica
CUMINICÁ vb. I v. cumineca. verb tranzitivcuminica
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicuminicare
| cuminicare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cuminicare | cuminicarea |
| plural | cuminicări | cuminicările | |
| genitiv-dativ | singular | cuminicări | cuminicării |
| plural | cuminicări | cuminicărilor | |