CÚLMEN s. n. porțiune superioară a monticulului vermisului cerebelului. (< lat. culmen) substantiv neutruculmen
culmen substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | culmen | culmenul |
plural | culmene | culmenele | |
genitiv-dativ | singular | culmen | culmenului |
plural | culmene | culmenelor |