CUCÚLĂ, cucule, s. f. Veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră. – Din fr. cuculle, lat. cucullus. substantiv feminincuculă
CUCÚLĂ s.f. Veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră. [< lat. cucullus, cf. fr. cuculle]. substantiv feminincuculă
CUCÚLĂ s. f. 1. veșmânt cu glugă din stofă groasă și aspră, purtat de călugării catolici. 2. (bot.) organ concav în formă de capișon. (< fr. cuculle, lat. cucullus, glugă) substantiv feminincuculă
cucúlă s. f., g.-d. art. cucúlei; pl. cucúle substantiv feminincuculă
CUCÚLĂ, cucule, s. f. Veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră. – Din fr. cuculle, lat. cucullus. substantiv feminincuculă
cuculă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | cuculă | cucula |
plural | cucule | cuculele | |
genitiv-dativ | singular | cucule | cuculei |
plural | cucule | cuculelor |